Republica absentă de Daniel Barbu

~ ~
Doctor în istorie și filosofie, cu un CV impresionant în activități intelectuale, Daniel Barbu oferă o carte pe care aș dori să o consider ”biblia” românului postcomunist. Vă ofer un citat pe care îl consider grăitor:

(...) învățătura care nu este dublată de o poziție de forță în birocrația statului sau de bunăstare este, de obicei, tratată cu dispreț. Puterea asupra cuvintelor și valorilor din care este făcut capitalul simbolic al intelectualilor rămâne, de obicei, neputincioasă într-o cultură politică în care valorile nu au niciun fel de cotă, iar argumentele raționale nu au darul să convingă vreodată pe cineva.

Cultura de elită și educația înaltă au fost întotdeauna privite ca exterioare normalității, ca o îndeletnicire ”clericală”, ca o patologie a unui grup ce trăiește după alte reguli decât majoritatea societății. Cel mai vechi observator al acestui fenoment este Dimitrie Cantemir: ”Moldovenii nu numai că nu iubesc învățătura, dar aproape toți o urăsc... Ei cred că învățații nu pot fi cu mintea întreagă în așa măsură încât, atunci când vor să laude știința cuiva, spun că a ajuns nebun de la prea multă învățătură.”

Împotriva unei astfel de elite însingurate, clasa conducătoare a mobilizat propria elită populară, eșantionul cel mai puțin educat, dar și cel mai bine plătit al ”poporului” pentru care intelectualii ”nu pot fi cu mintea întreagă”.

Vă invit să citiți această carte edificatoare.

Despre Educație

~ ~
La momentul în care scriu asta sunt la doi pași de terminarea unei facultăți, însă în loc să fiu cuprins de un sentiment de bucurie, sunt câteva gânduri ce nu-mi dau pace. Probabil mulți studenți români vor fi de acord cu mine.

În momentul în care am intrat la facultate țin minte că eram cu zâmbetul pe buze, că eram nerăbdător să învăț lucruri noi și să devin un om educat și cu perspective. Exact în aceeași zi, un instalator sau ceva de genul ăsta, se uită la mine și mă întreabă de ce râd, știu, sună stupid, dar privind în retrospectivă îmi dau seama că nu era nimic de zâmbit sau râs. Facultatea aceasta care se presupune că ar fi trebuit să te ”renască” mi-a folosit numai pentru a avea acces mai ușor la două biblioteci, să intru gratuit la concertele de muzică clasică de la Sala Radio și să plătesc la jumate de preț abonamentele de RATB și Metrou.

Nu am dat de ”mentori”, numai de oameni mici sau care predau pentru titlul de profesor universitar și pentru un salariu. Visurile cu care am intrat la primul curs au ajuns să se evapore până la ultimul. Pe scurt, asta este experiența mea universitară, una în care pilele sunt necesare, în care profesorii sunt neserioși și de multe ori ajung să ceară ceea ce ei nu pot să ofere, în care ai în fața ta diapozitive alb/negru ale unor clădiri aflate la 30 de km de București iar cărțile datează din 1900 toamna și sunt în franceză sau sunt din anii 70-80 și jumate din pagini sunt pline cu elogii la adresa lui Ceaușescu. Lista poate continua.

În cazul meu, dacă nu exista pirateria ebook-urilor și posibilitatea de a urmări pe net cursuri făcute de profesori adevărați din universități adevărate nu știu ce mai făceam. Aștept și părerile voastre.

Reforme Sociale 2

~ ~
Nu știu ce să zic, chiar nu am cuvinte când văd comportamentul oamenilor la această criză. În primul rând peste tot, ca niște ciuperci după ploaie, găsești oameni care protestează din motive eronate. Din punctul meu de vedere totul ține de informare și dacă te iei în serios sau nu. De exemplu, o întrebare stupidă ar fi unde s-au dus banii de la FMI, dacă-mi amintesc eu bine, chiar și atunci când reprezentanții noștri au luat decizia împrumuturilor s-a spus că direcția banilor (majoritatea banilor) este BNR, din motive pe care vă invit să le căutați și singuri.

Ceea ce privesc eu ca o reformă necesară, la fel ca și cea prezentată anterior, este acest sentiment de responsabilitate. Evident, e mai mult o ”reformă” individuală ce ține și de caracter. Dacă vrem seriozitate de la parlamentari trebuie să avem și noi seriozitate, așa că vă invit să intrați aici, cel puțin din când în când, și să luați adevăratul puls al politicii românești. Veți vedea legile, voturile, luările de cuvânt ale tuturor parlamentarilor, puteți să vă axacți numai pe reprezentanții circumscripției voastre, așa ar fi mai logic poate. Guvernul și președinția au și ele siteurile lor, așa că vă invit să le folosiți, nu mai fiți prostănacii duși de nas de toate partidele.

Reforme sociale

~ ~
Pentru epoca noastră și pentru generațiile care vor veni, pensia este inutilă. Să mă explic. În prezent oamenii fac din ce în ce mai rar munci grele, țări post industrializate încep treptat să înlocuiască orice fel de ativitate fizică dificilă cu o activitate de coordonare a mașinilor și uneltelor (de exemplu roboții din fabricile de mașini). Uzura asupra omului se reduce, nu se mai muncesc 12 sau 14 ore ci 8 sau mai puțin menținându-se același nivel de producție sau crescându-l.

De cele mai multe ori, cei care ajung la vârsta de pensionare pot în continuare să presteze munci în folosul comunității, evident plătite. Gândiți-vă la actori și medici. Așa că în măsura în care respectivul individ mai este capabil, ar trebui să muncească, iar în caz că nu, să trăiască pe banii economisiți, să fie ajutat de familie sau să fie internat într-un azil ca sprijin social din partea statului. Din punctul meu de vedere, statul nu mai este obligat să aibe grijă de cetățenii săi în vârstă, acest model arhaic de guvernământ nu mai este sustenabil.

Redactat ulterior:

Cuvintele de mai sus se pare că nu au fost înțelese, așa că voi încerca să aduc niște lămuriri. În primul rând, mă adresez unor oameni care gândesc, care știu sensul cuvintelor și care au mintea deschisă, să sari cu jigniri fără să ai nimic serios de spus este penibil și degradant pentru condiția umană. Ceea ce propun eu este un mai puternic sentiment de datorie, nu față de țară, ci față de propria persoană. Populația planetei îmbătrânește, și în mod special cea a României, deja pensionarii depășesc cu 2 milioane numărul cetățenilor activi, asta ce vă spune?

Sunt categorii care nu necesită acei ani de pensie și acești oameni pot poseda anumite talente și cunoștințe ce încă ar mai aduce beneficii. Desigur, cazul României este aparte și e de înțeles reacția unora. Însă din cele mai vechi timpuri activitatea și munca au fost prețuite și încurajate, numai asa se poate progresa. Într-un comentariu s-a vorbit despre eutanasiere, acest individ a dat dovadă de o neînțelegere a problemei, vă recomand să nu cădeți în capcana mediocrității și să citiți, să gândiți.

Experimentul Philadephia

~ ~
Experimentul Philadephia a început ca o aprofundare a cercetărilor dezvoltate de dr. Francis Bitter, ce atacau problema demagnetizării navelor ca o contramăsură la minele magnetice dezvoltate in anii 1930 de către germani. Cercetările evident au avut loc în secret, sub îndrumarea SUA, și se dorea testarea efectului unui câmp magnetic puternic asupra unei nave de suprafață.

Se spune că acest vas, ce se afla în jurul portului din Philadephia, a ajuns în câteva minute la portul din Norfolk. Cei mai mulți dintre participanții de pe vas au murit, unii au dispărut complet, alții se spune că au devenit invizibili și unii au fost ”integrați” în vas, evident, povestea a cunoscut mai multe cosmetizări de-a lungul timpului.

Comform afirmațiilor lui William Moore ți Charles Berlitz în lucrarea lor ”The Philadelphia Experiment: Project Invisibility” începutul dezvăluirilor începe prin 13 ianuarie 1956 când astrofizicianul dr. Morris Ketchum Jessup a primit prima dintr-o serie de scrisori de la Carlos Miguel Allende în care i se cerea lui Jessup să insiste pe lângă autorități pentru a se determina continuarea cercetărilor referitoare la ”teoria câmpului unitar”. Mai aflăm că Einstein superviza experimentul și că nava era DE 173.

În dimineața zilei de 29 aprilie 1958, Jessup a fost găsit mort în mașina sa. Polițiștii care au anchetat cazul au ajuns la concluzia că a fost sinucidere. Martorii spun că în momentul în care acesta a fost găsit, era încă în viața, asta ce vă spune...

Cel mai mare mister

~ ~
De ceva timp îmi pun o serie de întrebări în legătură cu dinozaurii și fiind pe acest tărâm al lumii preumane, simt Pământul ca un adăpost, nu o casă pentru om. Simt ființa umană distantă și ruptă de acest bulgăre de materie pe care își desfășoară scurta viață.

În lumea noastră, în normalitatea și simplitatea de zi cu zi nu cred că ne trece prin minte că în urmă cu mult timp a existat, nu o civilizație, ci un întreg ecosistem ce a încetat subit. Pe deasupra, în ”scurt” timp o civilizație și un alt ecosistem urmau să înceapă, mă refer evident la apariția lui Homo Sapiens (trecând prin diferitele stagii de dezvoltare) și la ecosistemul de azi. Iar ca o cireașă pe tort aș adăuga și Potopul, Marele Potop ca să înțelegeți la ce mă refer, eveniment ce e prezent în cultura tuturor marilor civilizații antice.

Schimbări

~ ~
Pe Awil-um am publicat recent un articol despre modificările care au loc în viața noastră. M-am referit în mod special la ceea ce unii consideră început de eră nouă dar care nu este nici ea decât un proces organic de transformare.

Și România are grupul ei de adepți ai ”noii ere”. Sunt numeroase cărți și figuri mai mult suspecte decât respectabile care vorbesc despre rolul acestei țări, că noi (românii) suntem un popor ales și că tot răul care va urma ne va ocoli. În primul rând, poporul român e clar că nu are nimic deosebit, dacă era să fie așa vă asigur că șimțeam și nu plecau sute de mii, poate chiar milioane în alte țări. Iar povestea cu România fiind Grădina Maicii Domnului, să fim serioși... se cam transformă în deșert, mai ales în Oltenia. Eu consider că am terminat cu toate prostiile acestea și putem trece la lucruri serioase.

Îmi e greu să găsesc o perioadă în istoria României care să fi cunoscut o oarecare stabilitate. Evoluția continua a făcut ca anumite civilizații umane să evolueze iar altele să fie folosite pentru sclavie (ca o extremă), trist dar adevărat. Problema la noi este că de multe ori această evoluție nu a fost un sinceră, probabil vă amintiți ”formele fără fond”. Am fost împiși, în mare parte cum au pățit și țările orientale, de către conducători spre o țintă. România a reușit să atingă acest punct pentru scurt timp prin anii 70. Nu vă gândiți la perioada interbelică pentru că atunci România era un dezastru, indiferent de câte fabulații sunt aruncate acum pe piață cu privire la acea epocă.

Schimbările sunt cauzate de evoluție, și voi încerca să exclud concepte de bine și rău, respectiv evoluție și regres. Vorbesc strict despre acțiunea de modificare care înseamnă viață în comparație cu stagnarea care înseamnă moarte. În România din păcate sunt prea puține motive pentru care să evoluezi, să-ți modifici starea actuală, din lipsa unui orizont. Dacă această caracteristică este aplicată întregii societăți, întreaga societate stagnează, cum se și întâmplă.

Treptat lucrurile trebuie să se modifice totuși, de aceea tinerii studiază în străinătate pe banii statului român pentru ca după ce vor termina să revină în țară cu noua mentalitate, în mare parte ca în perioada interbelică nu credeți? De ce nu poate poporul român să-și stabilească singur un drum... nu este că nu ne lasă cineva, ci pentru că facem parte din acele popoare care trebuie împinse.

Alte noutăți

~ ~
S-a hotărât, timpul meu, votul din stânga și o serie de alți factori m-au făcut să închid celelalte bloguri, numai Mistere și Dezvăluiri și Awil-um rămânând active. De acum înainte Mistere și Dezvăluiri va avea un caracter mai generalist, practic se revine la original. În câteva zile veți avea parte de un nou site. Vă îndemn să vizitați și Awil-um unde puteți citi articole în limba engleză, nu intenționez să le traduc pentru Mistere și Dezvăluiri și nici viceversa.

Noutăți

~ ~
Recent a fost adus pe lume awil-um.blogspot.com.
Este vorba despre un blog in limba engleză, asta nu înseamnă că acest blog (mistere și dezvăluiri) împreună cu surorile sale vor înceta să existe. Dacă știți engleză, vă rog să intrați, acolo se vor găsi articole de cea mai bună calitate.

Fuziune?

~ ~
Sunt cinci proiecte pe care le coordonez (le puteți vedea la siteuri surori) și acum îmi pun serios întrebarea dacă să le unesc, ele inițial fiind o revistă electronică. Asta ar însemna că subiecte ca politica, istoria, arta, misterele să-și găsească un numitor comun pe un singur site.

Am pus un chestionar în stânga dedicat acestei întrebări, vă aștept părerile.

Cu această ocazie vom căuta un nume pentru noul proiect, cel care îl găsește va avea parte de tot sprijinul nostru și va avea libertate editorială pe viitorul site.

Tiwanaku

~ ~
În Boliva, pe malul de sud al lacului Titicaca a înflorit pentru o perioadă o civilizație uimitoare.

Voi face în scurt timp un articol în Istoria Lumii despre asta.