Cum se mai poate aduce dreptatea în această lume? Mulţi deja au încetat să mai aştepte sau să mai caute un răspuns. Fiinţa umană este atacată prin toate mijloacele iar armele pentru ripostă ne lipsesc. De ce s-a permis să ajungem aici? Să fim nişte simple maşinării educate în acest sens prin sistemul de învăţământ care în loc să ilumineze, dresează minţile oamenilor. Iubirea faţă de om se rezumă de multe ori doar la un slogan sau la o bătaie pe umăr... în esenţă ne îndepărtăm unii de ceilalţi, ajungem să ne privim la un mod superficial.
Personal nu îmi pot imagina de ce lucruri aparent atât de complexe, lipsa hranei, a apei, a locuinţelor, a locurilor de muncă, au totuşi o rezolvare foarte simplă... dar tot nu sunt rezolvate. Această epocă ne permite să ducem oameni pe Lună, să construim staţii orbitale, să facem lucruri visate de strămoşii noştrii... însă nu putem avea grijă de semeni. Şi de ce nu putem face acest lucru elementar? Pentru că am da peste cap bursa, nu am avea bani să plătim băncilor... lucruri artificiale.
Mâncarea stă şi expiră pe rafturile magazinelor pentru că avem o foame să vedem abundenţă însă când vine vorba să hrănim nişte bieţi copii din Africa ne învîrtim în jurul a tot felul de întruniri, mese rotunde şi altele. Trebuie să ne rupem de lanţurile acestor negustori, acestor bancheri, acestor finanţişti cu dorinţe de conducere a lumii, aceşti oameni bolnavi a căror boală este dată din tată în fiu ca pe un trofeu.
Baraka:
1 comentarii:
Cat de trist, atat de adevarat!
Insa pe cine mai intereseaza? Am fost educati si suntem in a "ne trai" vietile individual, fara sa avem compasiune, fara sa manifestam interes fata de ce se intampla dincolo de spatiul nostru vital.
O lume a ignorantei, o lume a ipocriziei, a indolentei, a indiferentei. O "civilizatie" a "i-nilor"!
Cei carora le pasa (intram si noi in acest recipient) privesc, constata, empatizeaza, povestesc si... trec mai departe, pasii fiind sovaelnici insa se indreapta sigur catre inca o noua constatare, empatie, povestire.
Solutii. De ce nu gasim solutii? De ce avem senzatia ca nu putem face nimic, ca suntem mult prea insignifianti pentru a avea "putere" de a schimba ceva?
Ne trebuie o nou "renastere", un timp al redescoperirii umanului din animalul consumator numit OM.
Trimiteți un comentariu