Dicționarul explicativ ne spune despre o ”știinţă care se ocupă cu studiul istoriei, limbii şi culturii chineze” ca definiție pentru sinologie însă cuvântul ascunde o nuanță importantă, poate chiar un factor solid de diferențiere.
Ca ramură de studiu, sinologia a apărut în Occident împreună cu întețirea relațiilor diplomatice și economice între China și statele coloniale europene, mă refer aici la o perioadă care începe din secolul 18. Contacte între civilizații au existat și înainte de acest secol însă occidentalii aveau o perspectivă axată (sau bazată) pe elementul religios, veneau în scop misionar și nu vedeau ceva demn de studiat în cultura chineză. Scopul occidentalilor era astfel de a studia limba ”locului” pentru a putea răspândi creștinismul/catolicismul.
