Fenomenul OZN / FAN, scurtă introducere (I)

OZN înseamnă "Obiect Zburător Neidentificat", este un acronim, o traducere a lui "Unidentified Flying Object". Termenul a fost ales de aviaţia militară americană prin anul 1952. Evident, nu a fost şi nu este ceva folosit pentru a descrie în mod exclusiv reptilieni sau reticuliani şi se referă aşa cum ne indică şi numele la orice obiect zburător ce nu poate să fie identificat. Personal sunt adeptul ideii de "Fenomen Aerospaţial Neidentificat", acoperind o gamă mult mai largă, de exemplu fulgerele globulare.

Literatura de specialitate înregistrează un repertoriu foarte vast de evenimente stranii, nu toate reale însă. Contrar aşteptărilor şi a cunoştinţelor multora, clasicele discuri zburătoare nu sunt noi, mărturii ale trecerii lor prin faţa ochilor umani există aproape de când omul şi-a dezvoltat capacităţile de scris şi de desenat. Fiinţe groteşti, ciudate, prietenoase sau inamice au fost descrise în toate culturile ce au putut să lase marturii posterităţii. Trecute la capitolul de basme şi povestiri sunt acum materiale de adormit copiii... însă poate rolul lor nu era acesta. Faptul că nu suntem singuri în univers a fost recunoscut şi de biserică... haios este că ea niciodată nu a negat asta, sau poate nu ar fi trebuit să nege, până la urma îngerii şi demonii (în măsura în care credem că există) sunt tot fiinţe.

În Clubul Mistere şi Dezvăluiri, unde vă invit să vă înscrieţi, vom purta discuţii pe tema fenomenelor ozn ce au loc în prezenţa unui număr mare de oameni, în general este cazul oraşelor. Aşa că vă invităm să facem lumină atât în mintea noastră cât şi în a celor ce ne citesc.

Părerea voastră despre OZN-uri este...

Chestionarul pentru săptămâna 9-16 martie are ca subiect cunoscutul (poate prea puţin cunoscutul) fenomen OZN. Suntem curioşi să aflăm părerea voastră în legătură cu această temă, şi desigur, dacă aveţi nelămuriri puteţi trimite un email la redacţie şi vă vom răspunde personal sau sub formă de articol pe "Mistere şi Dezvăluiri".

-------

În urma sondajului situaţia stă în felul următor:

Extratereştrii - 3 (60%)
Construite de oameni - 4 (80%)
Entităţi transdimensionale - 2 (40%)
Diversiune - 1 (20%)
Greşeli de interpretare - 1 (20%)

-------

Se pare că majoritatea au decis că acele obiecte neidentificate din cer sunt construite de om, foarte aproape fiind însă cei de părere că extratereştrii ne vizitează.

Voi cum comentaţi?

Titus Livius scrie despre Romulus

Iniţiez cu această ocazie o nouă rubrică în cadrul siteului, anume "Antichitate". Aşa cum îi spune numele, vom aborda teme de interes ce cuprind evenimente şi texte între secolele 8 î.Cr. şi 6 d.Cr.

Într-o zi când [Romulus] îşi inspecta armata adunată într-un câmp, (...) a izbucnit o furtună însoţită de vuiete şi tunete puternice, când regele a fost învăluit de un nor atât de des încât a dispărut din ochii mulţimii.

De asemenea Titus Livius mai relatează şi întâmplarea ce ţine de Proculus Iulius:

Proculus Iulius (...) a venit în mijlocul adunării şi a spus: "Cetăţeni, astăzi, în zorii zilei, Romulus, părintele acestui oraş, coborâ din cer deodată şi mi se arătă. Cuprins de fiorii fricii, plin de respect, m-am ridicat de jos şi l-am rugat să-mi îngăduie să-l privesc în faţă. Atunci el mi-a grăit: Du-te şi vesteşte romanilor că zeii vor să facă din Roma mea capitala lumii întregi (...)"

Recunosc că nu sunt cel mai în măsură să comentez lucrarea lui Titus Livius, considerând că nici nu am terminat să o studiez pe toată, însă acest fragment a stârnit câteva discuţii. Deşi posibilitatea ca Romulus să fi fost ucis de către senatori există, si nu putem spune că ar fi exagerată ţinând cont de istoria Romei, putem lua în calcul şi o eventuală ascensiune, înălţare, ridicare la cer, cum vreţi să îi spuneţi. Nu încerc să pledez pentru ideea că extratereştrii l-au luat lângă ei şi au făcut un plan pentru viitorul regatului, republicii şi în cele din urmă a imperiului Roman, însă înălţarea există într-o sumedenie de poveşti, religii, civilizaţii de pe tot globul, şi personal cred că trebuie să fie ceva mai mult decât simpla imaginaţie.

În fine, rămâne un fragment interesant după mine, ţine de fiecare cum îl interpretează.

LIVIUS, Titus, De la fondarea Romei, editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1959