Republica absentă de Daniel Barbu

Doctor în istorie și filosofie, cu un CV impresionant în activități intelectuale, Daniel Barbu oferă o carte pe care aș dori să o consider ”biblia” românului postcomunist. Vă ofer un citat pe care îl consider grăitor:

(...) învățătura care nu este dublată de o poziție de forță în birocrația statului sau de bunăstare este, de obicei, tratată cu dispreț. Puterea asupra cuvintelor și valorilor din care este făcut capitalul simbolic al intelectualilor rămâne, de obicei, neputincioasă într-o cultură politică în care valorile nu au niciun fel de cotă, iar argumentele raționale nu au darul să convingă vreodată pe cineva.

Cultura de elită și educația înaltă au fost întotdeauna privite ca exterioare normalității, ca o îndeletnicire ”clericală”, ca o patologie a unui grup ce trăiește după alte reguli decât majoritatea societății. Cel mai vechi observator al acestui fenoment este Dimitrie Cantemir: ”Moldovenii nu numai că nu iubesc învățătura, dar aproape toți o urăsc... Ei cred că învățații nu pot fi cu mintea întreagă în așa măsură încât, atunci când vor să laude știința cuiva, spun că a ajuns nebun de la prea multă învățătură.”

Împotriva unei astfel de elite însingurate, clasa conducătoare a mobilizat propria elită populară, eșantionul cel mai puțin educat, dar și cel mai bine plătit al ”poporului” pentru care intelectualii ”nu pot fi cu mintea întreagă”.

Vă invit să citiți această carte edificatoare.