La momentul în care scriu asta sunt la doi pași de terminarea unei facultăți, însă în loc să fiu cuprins de un sentiment de bucurie, sunt câteva gânduri ce nu-mi dau pace. Probabil mulți studenți români vor fi de acord cu mine.
În momentul în care am intrat la facultate țin minte că eram cu zâmbetul pe buze, că eram nerăbdător să învăț lucruri noi și să devin un om educat și cu perspective. Exact în aceeași zi, un instalator sau ceva de genul ăsta, se uită la mine și mă întreabă de ce râd, știu, sună stupid, dar privind în retrospectivă îmi dau seama că nu era nimic de zâmbit sau râs. Facultatea aceasta care se presupune că ar fi trebuit să te ”renască” mi-a folosit numai pentru a avea acces mai ușor la două biblioteci, să intru gratuit la concertele de muzică clasică de la Sala Radio și să plătesc la jumate de preț abonamentele de RATB și Metrou.
Nu am dat de ”mentori”, numai de oameni mici sau care predau pentru titlul de profesor universitar și pentru un salariu. Visurile cu care am intrat la primul curs au ajuns să se evapore până la ultimul. Pe scurt, asta este experiența mea universitară, una în care pilele sunt necesare, în care profesorii sunt neserioși și de multe ori ajung să ceară ceea ce ei nu pot să ofere, în care ai în fața ta diapozitive alb/negru ale unor clădiri aflate la 30 de km de București iar cărțile datează din 1900 toamna și sunt în franceză sau sunt din anii 70-80 și jumate din pagini sunt pline cu elogii la adresa lui Ceaușescu. Lista poate continua.
În cazul meu, dacă nu exista pirateria ebook-urilor și posibilitatea de a urmări pe net cursuri făcute de profesori adevărați din universități adevărate nu știu ce mai făceam. Aștept și părerile voastre.
2 comentarii:
Eu mai am un an si termin facultatea...una de..inginerie. Dupa terminarea liceului, facultatea asta era "visul meu"...si in primul an eram cea mai fericita, ca studiez ceva ce imi place cu adevarat...sau, cel putin, la vremea aia, speram k voi studia ceva cu adevarat interesant. Numai iluzii, totul era in mintea mea! Profesorii sunt satui de noi si noi de ei, asa cum deschis ne exprimam acest sentiment in mod public(si unii si altii), cer ce nu preda, preda ce nu pot intelege, sunt ori prea ingaduitori ori mult prea severi, iar in skimb..studentul trece prin facultatea asta(sau alta) cu pile, sau cu mita, sau copiat...asa se trec examenele, chiar si cei mai straluciti colegi apeleaza la copiute la majoritatea materiilor pentru ca"trebuie sa fii nebun sa t apuci sa tocesti materia aia" sau "cine mai folosteste tehnologie de acu 100 de ani? profu e tampit". Mai pe scurt, cine vrea, sta si se documenteaza pe cont propriu, materiile nu au legatura cu realitatea, profesorii nici atat, iar noi..noi..cica suntem studenti, cica sutem...sau vom fi..vom fi! Invatamantul sufera de o boala grea, si anume mandria! "capra raioasa isi tine coaa sus". Imi pare foarte rau pentru acei copii care au posibilitatea sa plece la o universitate serioasa,in afara, dar nu o fac din diverse motive, regret ca nu au un personaj in viata lor sa le explice,sincer, cum stau lucrurile si sa le calauzeasca makr pasii studentiei pe un drum bun.
eu am terminat Electotehnica,Iasi la Gheorghe Asachi.Situatia descrisa de tine o aveam si eu..dar mi-a cam trecut.Daca vrei sa inveti cu adevarat nu cred ca sunt profesori care nu vor/pot sa te ajute.
Mie nu mi-a placut prea mutl sa invat si din motivul asta am terminat facultatea fara sa invat prea multe lucruri.
Trimiteți un comentariu